„Mereu cu gândul la ea” de Jean-Baptiste Andrea – Povestea unei iubiri sculptate în timp

„Mereu cu gândul la ea” de Jean-Baptiste Andrea, carte apărută la Editura Trei, este un roman care îmbină arta, pasiunea și destinul unui sculptor ce sfidează limitele impuse de viață.

Cartea, distinsă cu prestigiosul Premiu Goncourt în 2023, se conturează în jurul lui Michelangelo (Mimo) Vitaliani, un personaj fascinant ce își dezvăluie povestea pe patul de moarte. Printr-o narațiune ce alternează între trecut și prezent, Andrea construiește un portret profund al unui om definit de iubire, ambiție și pierderi ireparabile.

Încă din primele pagini, cititorul este atras într-o lume plină de contraste: de la sărăcia copilăriei lui Mimo la strălucirea atelierelor de sculptură, de la visul artistic la realitatea dură a unei societăți care nu iartă imperfecțiunile.

Cu un stil evocator și o atenție meticuloasă la detalii, romanul reușește să transforme povestea unui artist într-o meditație asupra frumuseții, destinului și libertății de a alege propriul drum.

✨ Mereu cu gândul la ea – iubirea dintre om și artă

Povestea lui Mimo este una a dorinței de a sculpta nu doar piatra, ci și propriul destin.

Încă din copilărie, el simte chemarea artei, o vocație ce îl va defini întreaga viață. Dar, la fel ca orice mare iubire, relația lui cu sculptura este una complicată, plină de obstacole, sacrificii și momente de îndoială.

În paralel, romanul aduce în prim-plan și o altă iubire ce îl va marca profund: Viola, o prezență enigmatică și aproape inaccesibilă, care îl fascinează și îl bântuie în egală măsură. Relația dintre cei doi este una atipică, un joc al dorinței și imposibilului, unde sentimentele se împletesc cu ambițiile personale. Întrebarea care persistă pe tot parcursul cărții este: ce rămâne în final, arta sau dragostea? Sau poate că, în cazul lui Mimo, cele două nu pot fi separate?

Un protagonist atipic: un sculptor rebel într-o lume rigidă

Mimo Vitaliani nu este un erou convențional. Pitic din naștere, el trăiește într-o societate care îl privește cu scepticism și superioritate.

În loc să se lase definit de condiția sa fizică, o transformă într-o sursă de forță și ambiție. Ceea ce îl face cu adevărat special nu este doar talentul său artistic, ci și determinarea de a sfida normele și a-și croi un drum propriu într-o lume care încearcă să-l limiteze.

Jean-Baptiste Andrea reușește să creeze un personaj tridimensional, plin de contradicții: fragil și puternic, naiv și lucid, vulnerabil, dar de neclintit în fața provocărilor. Această complexitate îl face nu doar memorabil, ci și incredibil de real.

Cititorul nu poate decât să-l însoțească pe Mimo în călătoria sa, să-i împărtășească durerile și triumfurile, să simtă fiecare lovitură de daltă ca pe o parte dintr-un proces mai amplu al devenirii sale.

Un roman plin cu detalii vizuale, atmosferă și influențe artistice

Andrea nu scrie doar o poveste despre un sculptor, ci creează o experiență senzorială ce aduce la viață atât procesul artistic, cât și lumea în care trăiește Mimo. Scenele în care acesta descrie lucrul cu piatra sunt atât de vii încât aproape simți textura marmurei sub degete, auzi sunetul daltei și vezi prinderea contur a unei forme din haosul materialului brut.

Autorul surprinde nu doar aspectul tehnic al sculpturii, ci și dimensiunea sa simbolică.

Fiecare operă a lui Mimo este o încercare de a învinge timpul, de a transforma efemerul în etern. Nu este de mirare că romanul face referiri subtile la mari artiști ai trecutului, de la Michelangelo la Brâncuși, creând un dialog între generații de creatori care au împărtășit aceeași obsesie pentru frumusețe și perfecțiune.

În același timp, romanul nu se limitează la artă. Andrea introduce și elemente sociale și politice, arătând cum talentul nu este întotdeauna suficient pentru a reuși într-o lume în care puterea și influența decid soarta oamenilor. Prin aceste detalii, romanul capătă o profunzime suplimentară, devenind mai mult decât o poveste individuală – o reflecție asupra condiției umane.

O lectură care îmbină sensibilitatea cu forța narativă

Jean-Baptiste Andrea nu este doar un scriitor talentat, ci și un fost regizor de film, iar acest lucru se simte în modul în care construiește scenele, creând imagini memorabile ce rămân întipărite în mintea cititorului.

Romanul său are un ritm cinematic, alternând momente de introspecție profundă cu pasaje de o frumusețe vizuală copleșitoare.

„Mereu cu gândul la ea” este o carte despre artă, iubire și destin, dar și despre curajul de a merge împotriva curentului.

Impactul său nu vine doar din povestea captivantă, ci și din felul în care reușește să transmită emoții autentice, fără artificii inutile. Este genul de roman care te face să privești lumea cu alți ochi, să apreciezi detaliile, să înțelegi mai bine forța unei pasiuni adevărate.

Cu un protagonist memorabil, o scriitură evocatoare și o poveste ce îmbină melancolia cu speranța, această carte este o alegere ideală pentru cei care caută o lectură profundă, care să îi provoace și să îi inspire.

O recomandare de neratat pentru iubitorii de literatură de calitate, dar mai ales pentru cei care vor să descopere o poveste unde arta și viața se întrepătrund într-un mod splendid.