Romanul Lizoanca la 11 ani de Doina Ruști este o carte cutremurătoare, ce scoate la lumină fața întunecată ale societății românești, pe care mulți ar prefera să le ignore.

Scriitoarea culege din realitatea rurală a zilelor noastre un caz tragic, greu de suportat, și îl redă într-un mod profund, ce lasă cititorul cu un nod în gât.

Inspirat din fapte reale, romanul conturează povestea unei fetițe de 11 ani, victimă a violenței și a abuzurilor, într-o lume în care inocența este spulberată brutal de sărăcie și nepăsare.

Lizoanca la 11 ani – un destin frânt

Personajul principal al cărții, Niță Luiza, cunoscută sub numele de Lizoanca, este o fetiță ce trăiește într-un mic sat din apropierea Bucureștiului.

La doar 11 ani, Lizoanca trăiește o viață marcată de violență domestică, neglijență parentală și abuz sexual.

Maltratată de tatăl ei și ignorată de mama care ar trebui să o protejeze, fetița găsește refugiu în lumea bărbaților din sat, ajungând să întrețină relații intime pentru bani sau chiar pentru lucruri mărunte, cum ar fi un croissant sau accesul la televizor.

Este o poveste copleșitoare despre cum un copil ajunge să fie abandonat nu doar de propria familie, ci și de comunitatea care ar fi trebuit să o sprijine. Lizoanca devine astfel o victimă a sărăciei și a indiferenței unui întreg sat, un loc în care suferința copilului rămâne neobservată sau, și mai grav, acceptată ca o normă.

Realitatea dură a satului românesc

Doina Ruști construiește un univers rural în care tragicul nu este un accident izolat, ci o stare de fapt perpetuată de sărăcie și ignoranță.

Satul din care provine Lizoanca este un microcosmos al unei realități care continuă să existe la marginea societății moderne. În acest loc, valorile morale sunt răsturnate, iar abuzul și violența devin parte din viața de zi cu zi.

Ce este cel mai tulburător la acest roman nu este doar povestea personală a fetiței, ci și pasivitatea cu care întreaga comunitate răspunde acestei tragedii. Satul devine un personaj în sine, simbolizând indiferența socială și eșecul colectiv de a proteja inocența.

O narațiune detașată, dar plină de emoție

În ciuda subiectului dureros, Doina Ruști alege o tehnică narativă marcată de o detașare tranșantă, necesară pentru a putea duce la bun sfârșit o astfel de poveste.

Deși emoția este prezentă și intensă, naratoarea păstrează o distanță controlată față de evenimentele tragice, lăsând cititorului spațiul necesar pentru a digera întreaga complexitate a situației. Această abordare permite o privire lucidă asupra ororilor care se desfășoară în roman, fără ca cititorul să fie copleșit complet de dramă.

Rușinea și furia sunt sentimentele dominante care se declanșează pe măsură ce parcurgem povestea.

Rușinea că astfel de situații există încă în România contemporană și furia față de un sistem defect, incapabil sau nepăsător în fața suferinței celor mai vulnerabili membri ai societății – copiii.

Vârsta este laitmotivul romanului

Un aspect interesant al cărții este simbolistica vârstei de 11 ani, care apare recurent în poveste.

Nu doar Lizoanca este victima unor atrocități la această vârstă, ci și alte personaje ale romanului au experiențe traumatice legate de aceeași perioadă a vieții. Această vârstă devine un laitmotiv al sfârșitului inocenței, un moment al tranziției forțate de la copilărie la o maturitate crudă și violentă.

Doina Ruști reușește să împletească povești colaterale care completează tabloul general al romanului, arătând că Lizoanca nu este o excepție tragică, ci parte dintr-un model mai larg de abuz și nepăsare.

Lectura cărții Lizoanca la 11 ani nu este una ușoară. Este o carte care îți lasă un gust amar și te provoacă să reflectezi la propriile tale reacții față de abuzurile care se petrec, de multe ori, în tăcere și fără consecințe.

Este un roman necesar pentru că aduce în prim-plan teme sensibile, cum ar fi abuzul infantil, sărăcia extremă și complicitatea tăcută a comunităților care nu acționează pentru a proteja copiii.

Deși este greu de parcurs, meritul romanului constă în capacitatea sa de a provoca o reacție viscerală și de a deschide ochii cititorilor la realitățile dure cu care se confruntă unii copii din România rurală.

Doina Ruști își folosește măiestria narativă pentru a transforma un caz real de abuz într-o carte de referință pentru literatura românească contemporană, una care trage un semnal de alarmă asupra necesității protejării celor mai vulnerabili membri ai societății.

Cumpără romanul Lizoanca la 11 ani de Doina Ruști

Cumpără romanul de la Editura Litera, Cărturești, Libris sau Librarie.net.

Lasă un comentariu